CARTEA SAU CALCULATORUL?

Răsfoind o carte, lecturând-o, fiind desigur încântaţi de conţinutul si grafica sa, ne punem în mod firesc o seamă de întrebări: cum s-a realizat aceasta, cum s-a tipărit, de când se tipăresc cărţi, cât este tehnică şi cât este artă, cât este hârtie şi cerneală, dar nu în ultimul rând cât este minte, suflet şi lumină?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, consider că este necesar sa amintesc că scrisul, una din marile invenţii ale omenirii, este cel care a făcut posibilă existenţa cărţilor de astăzi. Scrisul, constând din reprezentarea prin semne convenţionale a gândirii umane, a apărut treptat, în mai multe focare de civilizaţie, sub forme variate în timp şi în spaţiu, ca urmare a necesităţii de comunicare între grupurile umane.
Cele mai vechi cărţi pot fi socotite tăbliţele cuneiforme din argilă arsă din Mesopotamia şi sulurile de papirus din Egipt. Tăbliţele erau în general dreptunghiulare, de dimensiuni variate până în 37 cm lungime. Când a apărut necesitatea scrierii şi pe a doua tăbliţă a apărut şi cartea.
Cartea antichităţii, în forma ei clasică, era scrisă pe piele de animale sau papirus şi avea forma de rulou sau de sul; se numea volumen (volumen, inis = înfăşurare, încolăcire, mişcare circulară), iar băţul de lemn, os, fildeş etc., în jurul căruia era înfăşurată banda de papirus se numea şi ,,ombilic".
Încă din antichitate oamenii au fost preocupaţi de scrierea manuscriselor frumoase si rare, a textelor originale ale unor scriitori consacraţi, ceea ce a dus la apariţia bibliotecilor în centrele culturale importante. Biblioteca din Alexandria a fost cea mai vestită bibliotecă antică, în anul 300 î.H. existau acolo aproape 1 million de volume (papirusuri).
În Evul Mediu, forma generală a cărţii este codexul (lat. codex, cis = scoarţă, trunchi de copac), având ca model tablele romane legate cu balamale. Prin înlocuirea tablelor cu foi de pergament codexul era mai uşor de mânuit şi se putea scrie pe ambele feţe ale pergamentului sau hârtiei.
Principalele centre de copiere erau in Evul Mediu mânăstirile, unde scribii
-călugări care învăţau să citească şi să scrie- copiau cărţile şi le decorau. Aceste cărţi făcute manual necesitau mult timp şi multă muncă, astfel că doar bogaţii şi bisericile şi le permiteau.
Dar în secolul al XV-lea, prin inventarea tiparului, germanul Johann Guttenberg, devine deschizătorul unei noi ere în istoria omenirii, în care cartea, ca miljloc de informare, devine acccesibilă unui public din ce în ce mai larg.
Cartea – ca manieră specială de a trăi – a constituit de la apariţia ei un mediu optim de comunicare între oameni, o cale puternică de transmitere de la un timp la altul, de la o societate la alta, de la un popor la altul, a valorilor culturale, ştiinţifice, artistice, zămislite în fiecare colţ din lume. Cartea a fost, este şi va fi un liant ce creează, dezvoltă şi menţine multitudinea şi varietatea relaţiilor interumane, pe care se sprijină existenţa socială.
Cel mai sigur prieten, şi cel mai bun, e cartea. Dacă vrei te încântă cu descoperirile ei, îţi dă o mai largă vedere, te întăreşte cu vorbe şi îţi dă ajutor dacă vrei. Unde să mai găseşti atâtea foloase, o fire mai lăudabilă , o veselie mai neschimbătoare atât de tăcută când e vorba de bârfă, cu atât de frumoasă rostire, atât de grăbită să te răsplătească, cu atât de neînsemnate dorinţe? ".
Dacă sunt descusute cum se cuvine, cărţile vorbesc despre viaţa celorlalţi oameni şi despre noi înşine. Citindu-le observăm cum ne şlefuiesc mintea cu vorbe înţelepte, cum ne modelează sufletul cu sentimente pilduitoare. Altfel spus, volumele tipărite sunt poticniri în calea destinului nostru muritor sau, potrivit lui Sadoveanu, numai în preajma cărţilor "creşte lumina cea fără de amurg a unei umanităţi în care muritorii îmblânziţi vor birui tristeţea trecerii prin viaţă.
Relaţia omului cu cartea are o istorie îndelungată. Lectura o fost, este şi va rămâne o activitate de îmbelşugare cognitivă şi spirituală specifică cititorului care va aprecia pe deplin un text literar, când va renunţa pentru o clipă la prejudecăţile sale culturale, la diversele problemele subiective în favoarea explorării lumii interioare a celui care scrie sau a celui despre care se scrie. Lectura nefiind un act gratuit, produce îmbogăţirea sinelui cu o nouă cunoaştere, cu o modalitate nouă de receptare a lumii interioare şi exterioare. În concluzie cititul este o hrana care te metamorfozează şi scoate din tine tot ceea ce te reprezintă.
Un lucru important este şi calitatea cărţilor de a nu face zgomot, în schimb, îndemnându-te cu tainic cântec de sirenă, să le răsfoieşti, să le redeschizi, produc seisme culturale şi ştiintifice, dând naştere unor neaşteptate vibraţii spirituale.
Fără îndoială, cărtile rămân personajele principale ale universului nostru cultural, continuând să modeleze mentalităţi şi să-şi manifeste eficienţa, contribuind la îndestularea culturală a umanităţii.
În ciuda tuturor acestor foloase pe care le aduc cărţile, în zilele noastre, când elevii se dezlipesc cu greu de calculator, când referatele se descarcă de pe Internet, când activitatea creatoare se reduce la copiat, părinţii şi profesorii trebuie să depună un efort îndoit pentru a-i convinge pe elevi să mai lase calculatorul din când în când în favoarea lecturării unei cărţi.
Dar cartea nu înseamnă doar foaia de hârtie pe care a fost publicată, ci conţinutul, informaţia; pentru că cititorul ştie că ceea ce dă identitate cărţii este experienţa intimă a lecturii, universul pe care i-l deschide acest izvor de cunoştinţe, şi nu aspectul ei, obiectul fizic. Acelaşi conţinut poate fi publicat atât pe hârtie, cât şi în format electronic. Mediul electronic, apariţia calculatoarelor au adus totodată cartea într-o altă înfăţişare - cartea electronică.
Ajunşi în acest punct, se cuvine să răspundem la întrebarea: ce este de fapt calculatorul si de ce are un rol atât de important în vieţile noastre?


Suntem în era informaţiei. În zilele noastre, mai mult ca oricând, este o cerere incredibilă de informaţii . Oamenilor le place să găsească şi să citească informaţii care să le îmbogăţească cunoştinţele , să le facă viaţa mai uşoară sau numai ca să se distreze sau să-şi petreacă în mod plăcut timpul liber. Omul are nevoie de informare, omul de afaceri are nevoie de informare, rapidă, scurtă şi la obiect. Aşa a apărut calculatorul şi reţelele de comunicaţii. Aşa a aparut internet-ul, dintr-o nevoie de comunicare rapidă, uşoară si fără griji. Ochii noştri au inceput să fie mult mai atenţi în faţa unui calculator, în faţa unui ecran de sticlă pe care ni se desfăşoară o imagine, decât în faţa unui ziar, sau a unei cărţi, sau a unei reviste.
Cunoaşterea lumii înconjurătoare cu ajutorul calculatorului a devenit o realitate, datorită volumului mare de informaţii ce ne este pus la dispoziţie. În acelaşi timp, imaginile dinamice, culorile vii şi efectele sonore, transformă acest proces într-un joc captivant.
Pentru mulţi copii, tineri si utilizatori casnici, calculatorul este un mijloc de divertisment folosit pentru jocuri, muzică , filme şi navigare pe Internet. Pentru adulţii care lucrează la firme, bănci şi supermagazine, calculatorul poate fi considerat un instrument de calcul, iar pentru programatori şi oamenii de stiinţă, o maşină care poate fi programată. Având în vedere că un calculator e capabil să memoreze volume mari de date (cărţi electronice, jocuri, muzică, filme) se poate spune că acesta este o "memorie uriaşă".
În societatea de azi şi mai ales în cea viitoare în care calculatorul se afirmă ca un instrument indispensabil, fiinţele umane care nu posedă o anumită pricepere în mânuirea computerelor, se vor afla în postura celui care ar dori să consulte o lucrare sau colecţie într-o bibliotecă de mărimea celei a Congresului american (cea mai mare bibliotecă din lume, dispunând de peste 72 milioane de piese), dar fără a putea apela la vreun sistem de clasificare a cărţilor sau la vreun catalog de fişe şi care n-ar avea nici şansa de a întâlni un bibliotecar amabil în măsură să-i furnizeze informaţii utile.
Apariţia cărţilor, bibliotecilor şi a librăriilor electronice aduce astăzi omenirea în faţa unei dileme: ce va aduce viitorul, cine va învinge? Oare hârtia, ca suport, va deveni o amintire, aidoma pergamentului sau a altor materiale? Oricare ar fi răspunsul la această întrebare, adică indiferent de suportul cărţilor, putem spune împreună cu Miron Costin că "nu este alta, şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului, decât cititul cărţilor".

Viata fara calculator si internet ar fi un calvar

Dimineaţa, primul lucru pe care il fac după ce mă dau jos din pat e sa dau drumul la calculator. Pentru ca este vital pentru mine sa incep ziua verificandu-mi e-mailurile, statisticile, offline-urile, etc etc.
Micul-dejun il iau de cele mai multe ori, citind bloguri. Dupa aceea deschid messengerul si incep sa port discutii inteligente pe subiectul “ce-ai visat azi-noapte”.
Dupa ce mai pierd vremea căscând ochii la cine ştie ce site-uri (nu, nu dintr-alea cu tâmpenii), mă uit la ceas si vad ca e ora de plecat la şcoala. Aşadar, plec la şcoala.
Acolo de obicei ascult bâlbâielile câtorva profesori, primesc note de la un “savant”, mazgalesc cateva caiete, intr-un cuvant ma prefac ca invat.
Ma intorc seara pe la 7 - daca am noroc, sau pe la 9 - daca nu chiulesc.
Cum intru in casa, (dupa ce i-arunc din coltul gurii o tentativa de salut mamei), ma indrept spre calculator si apas cu tandrete pe buton.
“Mi-a fost dor de tine!”
“Si mie…” imi raspunde computerul cu sunetul de Windows StartUp.
Imi verific e-mailurile, statisticile, reply-urile de pe forum, dau drumul la messenger si incep sa le povestesc celor care sunt online intamplarile mai deosebite de pe la scoala; de exemplu saptamana trecuta niste elevi au dat cu spray paralizant pe holuri, facand pe vreo cativa copilasi si o profesoara sa lesine. Acum o luna a luat foc biblioteca – n-a murit nimeni, din fericire (nici macar doamna bibliotecara careia trebuie sa-i returnez vreo jumatate de raft de carti). Deocamdata de mitraliera n-am reusit sa fac rost, dar in viitor, cine stie…
Dupa ce termin de dat raportul, ma lupt cu lenea si in cazul in care reusesc s-o inving, scriu vreo trei cuvinte pe blog. Abia cand se face tarziu si trebuie sa merg la culcare, mi-aduc aminte de butonasul ala cu un cerculet intepat, cunoscut si sub numele de “Turn Off Computer”. Si cand trag linie si ma gandesc ce am realizat in ziua respectiva, oricat mi-as chinui creierasul, nu reusesc sa afisez decat “about blank”.
Realitatea e ca nu stau chiar toata ziua pe messenger, nu citesc mai mult de 3-4 bloguri zilnic, nu am nici un joc (iar cele online nu ma tenteaza) si totusi pierd o groaza de timp in fata calculatorului, fara sa fac ceva util. Pariez ca si tie ti s-a intamplat cel putin o data sa lucrezi ceva si sa te trezesti ca ai inceput sa explorezi alte site-uri, uitand de scopul initial.
Raman insa la parerea ca viata fara calculator si internet ar fi un calvar.

MĂSURI DE PROTECŢIE ÎN TIMPUL LUCRULUI LA CALCULATOR

Există unele măsuri de prevedere care trebuie luate pentru a nu dăuna atât calculatorului, cât şi utilizatorului

Măsuri pentru buna funcţionare a calculatorului

- Calculatorul trebuie conectat la reţeaua de curent electric printr-o priză cu împământare. Cablurile de alimentare trebuie să fie bine legate şi protejate.
- Dacă reţeaua de curent electric prezintă fluctuaţii de tensiune şi, în consecinţă, de frecvenţă, se recomandă utilizarea unei surse neîntrerupte de curent electric care să asigure un timp minim de salvare a fişierelor şi de închidere corectă a calculatorului (UPS). Fluctuaţiile de tensiune până la opriri şi porniri bruşte pot duce la distrugerea hard disk-ului, prin deteriorarea mecanicii braţelor cu capete de citire/ scriere. Acestea pot „cădea” pe suprafaţa discului, şi cum acesta se roteşte, vor acţiona ca nişte pluguri, distrugându-l.
- Nu se recomandă închiderea şi deschiderea calculatorului în mod frecvent într-un interval scurt de timp, pentru a preveni eventualele şocuri electrice.
- Trebuie verificat periodic sistemul de răcire al microprocesorului (cooler), deoarece microprocesorul este compus din componente care realizează emisii termice ce produc o încălzire a pastilei de siliciu şi pot apărea dilatări. De asemenea, este periculoasă şi răcirea sub un anume prag a mediului ambiant, putându-se produce fisuri prin contractare. În concluzie, microprocesorul trebuie ferit de orice variaţie de temperatură care ar putea apărea la pornirea acestuia.
- Nu trebuie puse în lucru dischete imediat ce au fost aduse dintr-un mediu rece. De asemenea, acestea nu se depozitează pe carcasă, lângă boxe, sau în spatele monitorului.
- Mediul în care lucrează calculatorul trebuie să fie ferit de praf, care se poate strecura şi înfunda cooler-ul sau filtrele hard disk-urilor.
- În situaţia în care se desface carcasa şi se ating componentele din interior, trebuie ca persoana respectivă să fie descărcată electrostatic, pentru a nu produce scurtcircuite pe plăcile interioare ale calculatorului.
- Pentru o protecţie a monitorului este recomandabilă setarea opţiunii de a trece în starea stand by pe timpul cât nu lucrează, în locul folosirii unui screen saver.

Măsuri de protecţie pentru utilizator

- Un prim element căruia trebuie să i se acorde atenţie este câmpul magnetic creat în jurul calculatorului, mai ales cel creat de monitor de tip CRT (monitor cu tub catodic – imaginea se formează pe suprafaţa unui tub cu raze catodice, pe acelaşi principiu cu imaginea televizoarelor) şi de unităţile de discuri magnetice. Câmpul creat de monitor are cca. 32 mG şi are o arie mai mare în spatele acestuia. De aceea este dăunătoare aşezarea monitoarelor pe sistemul clasei de elevi. De asemenea, în spatele monitorului nu se vor ţine benzi sau discuri magnetice şi nici nu va sta în mod obişnuit vreo persoană.
- Amplasarea monitorului faţă de sursa de lumină a încăperii în care se lucrează este foarte importantă pentru ochi. O combatere defectuoasă a luminii încăperii cu emisia luminoasă a monitorului duce la tulburări de vedere.
- Monitorul trebuie să dispună de protecţie la radiaţii. De asemenea, este necesară utilizarea ecranelor de protecţie pentru monitoarele de tip CRT.
- Poziţia pe scaun este dreaptă, trunchiul fiind poziţionat faţă de picioare în unghi drept, cu spatele sprijinit de spătar. Este bine a se folosi scaune reglabile.
- Trebuie asigurate aerisirea bună a camerei de lucru şi o temperatură moderată.

Predarea bazată pe proiecte

Despre proiecte
O metodă modernă şi eficientă ce permite o apreciere complexă şi nuanţată a învăţării, implicând un volum sporit de muncă, mai ales activitate independentă,în afara clasei, este proiectul.
Metoda proiectului este accesibilă tuturor ciclurilor curriculare de dezvoltare şi presupune o abordare interdisciplinară a unui subiect, bine stabilit în raport cu cerinţele programei, cu capacităţile intelectuale implicate, dar şi cu interesele şi abilităţile de ordin practic ale elevilor.

Activitatea de proiect oferă realizatorilor oportunităţile de a aplica priceperile dobândite, se adresează competenţelor acestora, accentuează motivaţia intrinsecă, încurajându-i în munca pe care o depun. Prin aceasta elevii îşi lărgesc orizontul de cunoaştere şi le aprofundează pe cele deja dobândite, operează cu tehnici noi, au posibilitatea de a aplica elemente ale pluridiscipli-narităţii, transdisciplinarităţii, interdisciplinarităţii, găsesc surse de informare variate şi le selectează în funcţie de cerinţe. Elevii sunt încurajaţi în ,,cercetare” şi prezintă , cu interes, proiectul realizat în manieră proprie.

Resursa umană constituie un aspect esenţial ce trebuie luat în vedere pentru întreaga proiectare a unei astfel de activităţi. De aceea tema,obiectivele, forma de organizare, evaluarea trebuie stabilite în funcţie de caracteristicile grupului de elevi. Resursele materiale trebuie să fie accesibile elevilor şi să fie la îndemâna lor (bibliotecă, CD-uri, internet ,emisiuni TV etc.) sau să provină din observări sistematice, interviuri, anchete etc.

Ca modalitate de evaluare, proiectul poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup. Aceasta implică structurarea corelaţiei funcţionale subiect-obiect al educaţiei la nivelul unor microcolectivităţi, care permit o bună colaborare între elevi.